Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu", Călăraşi

https://liceusadoveanu.wordpress.com

Versuri

Posted by liceusadoveanu pe Martie 17, 2009

autor  Cristina Cafejiu -clasa 12-u1

Icoana din sufletimages21

Sub pagini de adevăr

Bat suflete în zare.

Sunt clopote de vis şi de dor,

Căci din muguri latini

Un miracol răsare:

Unirea în tainicu-i ei zbor. 

Cu fruntea spre cer

Românii se închină

La icoana de suflet

Plîngînd veşnicii

Şi,mîna de mîna,

Cu palmele ninse,

Ating cu prvirea

Cuvintele vii. 

Hotarele cad:e doar cerul şi timpul

Şi arde in ei,căci s-au unit

Şi credinţa lor e mai vie ca viaţa,

Şi lumina din ei în cer s-a împlinit. 

Cu slova româna păşesc spre istorie,

Cu un pămint simţit de dor

Şi-n clipa de aur si glorie

Cuvîntul le era:viitor.

 

Toamna

E o doamnă

Încălţată în pantofi din noroi,

Îmbrăcată în straie din frunze multicolore.

Are braţe lungi care schimbă direcţia  

                                                        norilor.

 

Cînd e veselă,zîmbeşte cu soare,

Dacă o superi,plînge cu ploaie.

Dacă e răcită,respiră greu cu vînturi     

                                                   puternice.

 

E soră cu iarna,cu primăvara şi cu vara.

Are părinţi:anul şi vremea.

 Şi,dacă nu ştii,îţi şoptesc:

E frumoasă şi enigmatică…

Tablou

Plouă cu lacrimi

În cimitirul nou

De lîngă biserica veche

Unde răsare laleaua neagră

Lîngă o cruce albă.

 Bat clopote…

Sunete lungi şi greoaie

Răsună în sufletul

Măicuţei îndurerate.

 Neagră e viaţa,

Negru-i prezentul şi viitorul.

În negru e vopsit totul,

Căci moartea unicului fiu

Avea pensula-nmuiata-n această culoare.

 Lacrimi se preling pe faţă,

Căci mare e durerea.

 Afară s-a răcit.

Cerul s-a-nnorat.

Cred că va ploua…

 Plouă cu lacrimile îngerilor din cer. 

Mamei, plecate în veşnicie…

 Plouă.E primăvară.

Stau la geam şi-mi numar păcatele:

Sunt optsprezece la număr.

 Mă gindesc la Ingerul meu:

Mama…

Mă întreb ce semnifică Ea pentru mine:

E Un răsunet din cer.

Este imaginea Femeii pure.

Este imensa Bunătate.

Este Credinţă.

Este Steaua călăuzitoare.

Este Îngerul meu.

Este Cea care mi-a dat Viaţă.

Este Paznicul meu din copilărie.

Este Părintele-model.

Este o Carte pe care am început să o citesc si n-am sfirsit-o.

Este Icoana a cărei imagine a păstrat-o sufletul.

Mereu o veşnică enigmă pentru mine.

 Afară plouă,

Iar picăturile de ploaie pictează chipul ei:

-Ce mare si frumoasă te-ai facut,copila mea!

……………………………………………..

-O,mamă,dulce mamă!…

 Chipul  vieţii

 Viaţa e timp,

e durere,

e plăcere.

E un an cu anotimpuri.

Trecut,present si viitor

Este viaţa

pe o axă cronologică.

 E imensa clepsidră

Unde firele de nisip suntem noi.

 Care este chipul ei?

Naşterea sunt rădăcinile,

Copilăria,tinereţea e tulpina,

Bătrîneţea-ramurile,

Ridurile-frunzele,

Moartea-fructele.

Este asemenea unui arbore milenar.

 Cine te-a nascut,minune?

Să fie oare Dumnezeu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: