Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu", Călăraşi

https://liceusadoveanu.wordpress.com

Gala Olimpicilor!

Posted by liceusadoveanu pe Iunie 3, 2009

Autor: Rodica Gavriliţă, clasa 10-a,  Premiul I, Concursul Republican la Limbă şi Literatură Română

rodica creindÎn amalgamul acesta de emoţii pe care le simt venind de la dumneavoastră, pentru că trebuie să vorbiţi sau să ieşiţi în scenă, or pentru simplul fapt că s-au adunat aici oameni care vor să-şi răstignească destinele pe crucea care întruchipează dorinţa de a cunoaşte, aş vrea să culeg Marea mea Emoţie şi să v-o împărtăşesc.

Îmi reamintesc de simţirile pe care le-am trăit la olimpiada de limbă şi literatură română…: De la o vreme, respiram cu toţii nelinişte şi agitaţie; angoasa se infiltra adânc, ca o fantomă a venelor, şi rămânea acolo gâdilându-mi cu degetele sângele. Nu ştiam de unde vine şi spre ce se îndreaptă, care îi e scopul final. Simţeam doar cum îşi întârzia mişcările, parcă pentru a mă menţine încă mai mult, încă şi încă în nelinişte.

Asta a fost una dintre primele emoţii evidente, pe care le-am observat într-o scurtă căutare intrinsecă. Mai apoi mulţumirea de a ţine pixul în mână şi de a lăsa cursul lucrurilor să îşi desfăşoare alergarea… gândurile galopând, repeziciunea scriiturii sau încetineala ei într-un moment m-au dus toate spre finalitatea care mi-a adus această performanţă. Pentru aceasta vreau să aduc mulţumiri profesorilor, tuturor, care au muncit şi au elevi olimpici, în special dnei Raisa Gavriliţă, profesoara mea de limbă română, care şi-a dedicat din timpul ei, de pe când eram mult mai mică, iar acum mă bucur sincer că am putut să îi demonstrez că a meritat efortul, a meritat toată osteneala şi că în continuare mă voi strădui să rămân la înălţime, chiar să ascensionez.

 

Emoţiile şi sentimentele s-au împreunat într-o tăcere… de cuvinte… aceasta îmi aminteşte cum versifica Vasile Romanciuc în poezia Cad litere:

 

Sunt purtătorul de cuvânt al tăcerii

 

Plouă curat, cald, cad lin litere

Din alfabetul ceresc-

Dacă aş putea alcătui din ele cuvinte,

Aş trăi bucuria unor poeme de dragoste

Dumnezeieşti.

 

Visez de mult o poezie de dragoste,

O poezie neobişnuită.

În care sentimentele pot fi citite

Şi înţelese

Fără dicţionarul de neologisme,

Fără dicţionarul de arhaisme.

 

Sentimente care se văd

Graţie propriei lor lumini.

 

Sentimente care,

Pentru a se face auzite,

Nasc liniştea mai întâi.

 

Sunt purtătorul de cuvânt al tăcerii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: