Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu", Călăraşi

https://liceusadoveanu.wordpress.com

Olimpiadele – provocări intelectuale

Posted by liceusadoveanu pe Aprilie 8, 2016

Autor: Raisa Gavriliţă, profesoară, Grad didactic Superior, Liceul Teoretic M. Sadoveanu, or. Călăraşi

olimpiciromani

O nouă provocare. De fapt nu, PROVOCARE! Majusculele sunt necesare, deoarece olimpiada este un eveniment care ne provoacă emoții de tot felul – de la anxietate pînă la un asemenea entuziasm, încât sufletul ajinge tocmai „pîn‘la ciocîrlii” ,  vorba lui N. Stănescu.
Atingerea curcubeului olimpic presupune pași mici, „pe brînci” (T. Arghezi). Urcarea treptelor înălțimii e un proces anevoios, dar sublim.
Patru discipole s-au întors anul acesta şi anul precedent de la acest eveniment cu premii: clasa a 9-a (Gavriliță Anastasia) și clasa a 12-a (Crina Ţâcu, Susarenco Teodora și Trifan Alexandrina).  Crina Ţâcu a ocupat doi ani la rand locul doi la acest prestigios concurs al elitei elevilor. Lumina de pe fețele lor mi-a spus că a meritat efortul. Am intrat deja în această horă a căutării, ne ținem de acest fir al Ariadnei și căutăm lumina întru cuvînt, întru valorificarea lui.
În calitate de profesoară, am cu olimpicii o relație aparte – una de camaraderie intelectuală, de solidaritate în ale noutăţilor literare şi continuă  căutare. Orice carte achiziționată este un prilej de bucurie, orice operă citită este un prilej de satisfacție și un declanșator de conversații intelectuale. Mai jos, voi scrie despre cele ce mi-au împărtăşit cei patru olimpici.  

            Alexandrina Trifan a mers doi ani la rând la Olimpiadă şi de fiece dată s-a întors cu lauri: “Olimpiada Republicană de Limbă și Literatură Română a reprezentat o modalitate eficientă și plăcută de a mă dezvolta, de a atinge noi piscuri. Dacă pentru alte obiecte școlare învățatul implică starea de „trebuie” (trebuie să învăț asta, trebuie sa memorez asta, trebuie să aplic asta etc.), atunci literatura română a devenit o incontestabilă plăcere spirituală, unde cuvantul „trebuie” și-a  pierdut autoritatea, actvivitatea în sine devenind o pasiune. Olimpiada a reușit întotdeauna să îmi ofere noi surse de inspirație. Discutând și împrietenindu-mă cu alţii participanți, am aflat cu mare curiozitate ce mai citește lumea, care sunt cărțile ce i-au impresionat pe alții, ce păreri au unii și alții despre anumiți scriitori. Sunt absolut recunoscătoare pentru faptul că am avut o asemenea posibilitate de a participa la olimpiadă și aș da cu drag anii inapoi ca să ” nu strig olimpiadei recviem…”, (parafrazând-ul pe Ion Hadârcă)  ( Alexandrina Trifan, menţiune, 2016, premiul 3, 2015)

           Teodora Susarenco a mers pentru prima dată în clasa a 12-a la Olimpiadă, dar a avut o frumoasă experienţa anterioară – locul I la Concursul Republican La izvoarele înţelepciunii:„Prima olimpiadă republicană, prima mare experiență (soldată cu succes), dar și ultima (din cadrul liceului). Asta a fost pentru mine Olimpiada de Limbă și Literatură română. Emoțiile trăite, oamenii pe care i-am cunoscut și clipele petrecute în preajma unor personae, care, după părerea mea, sunt adevărate biblioteci ambulante, nu vor fi uitate curînd. Obținerea locului III mi-a demonstart că o competiție e un prag de desăvîrșire (proprie), nu de anulare a celorlalți. Prag pe care îl parcurgi destul de greu, iar fără muncă, perseverență și un mentor care știe „să te chinuie” (doamna Raisa Gavriliță), rămîi doar cu speranța de a avea succes. Probabil cea mai mare remunerare este că sunt scutită de examenul de bacalaureat (le urez succes colegillor mei și mare atenție). În final, pot spune că a fost o experiență indimenticabilă, care a început din dragoste de literatură și frumos (și care va continua mult timp de acum încolo). (Susarenco Teodora, premiul 3, 2016)

          Anastasia Gavriliţa e la prima încercare de acest gen, fiind cea mai mică. Are doar 16 ani si e elevă în clasa a 9-a: „Experiența oferită de zilele de olimpiadă din acest an este răsplata supremă pentru elevul care a răzbătut pînă la etapa republicană a acestui concurs. Permiteți-mi s-o compar cu o salată de fructe: unele fructe au fost amărui, altele foarte dulci, iar unele nici măcar nu s-au simțit. Dar această salată, în care s-au îmbinat toate aceste gusturi, este savuroasă și plină de vitamine. Vorbesc despre spectacolul emoționant și captivant „Ciuleandra” pe care l-am urmărit în ajunul olimpiadei, despre discuțiile cu poetul Vasile Romanciuc, despre însăși proba de olimpiadă, prietenii pe care i-am revăzut și cei pe care mi i-am făcut acolo etc. Experiența a fost multicoloră: dacă aș fi putut, aș fi țesut din ea cea mai veselă eșarfă pe care a văzut-o cineva vreodată și aș fi purtat-o tot restul anului, pînă la următoarea olimpiadă. Recunosc, juriul m-a intimidat, dar m-a instruit, indirect, pentru următoarea experiență de acest gen (și nu vorbesc numai despre olimpiadă). Cînd mă gîndesc că trei zile au trecut ca un vis de o noapte, de care te desparți cu greu cînd sună alarma dimineața, amintindu-ți că școala te așteaptă…” (Gavriliță Anastasia, mențiune, clasa a 9-a, 2016).

          Crina Ţâcu doi ani la rând a obţinut premiul 2 şi a reprezentat ţara la Olimpiada Internațională de Lectură în România: “Olimpiada Republicană de Limbă şi Literatură Română mi-a oferit impresii de neuitat. Am crescut odata cu aceste succese, mai bine zis – odată cu munca depusă pentru a le obține. Pasiunea mea pentru cuvîntul scris şi rostit frumos s-a materializat în eseuri inspirate, unde fiecare frază reprezintă o parte din inima mea.
Olimpiada Internațională de Lectură, care a avut loc în septembrie 2015, deşi total diferită ca format, a constituit o experiență valoroasă pentru mine, iar mențiunea pe care am obținut-o încununează şirul succeselor mele.
Ce pot să spun mai sincer decît faptul că sunt fericită?! Fericită pentru că privesc lumea cu alți ochi, pentru că am cunoscut oameni buni şi-am stabilit conexiuni cu suflete minunate…parafrazându-l pe poetul Vasile Romanciuc, aş putea afirma:Îmi este-atît de drag Cuvîntul,/ încît atunci cînd îl rostesc,/eu ştiu că însuşi Eminescu/ ascultă ce şi cum vorbesc!” (Ţâcu Crina, premiul 2 , anii 2014, 2015, menţiune Olimpiada Internațională de Lectură în România).
Laurii se cuceresc cu trudă și răbdare, cu insistență și dragoste de carte. De aceea, le luăm  cu drag pe pe toate de la capăt. Lecturi plăcute!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: